Cunoscut și drept „grădina cu suflete a baronului Bellu”, pentru că a fost organizat pe un teren care a aparținut acestui baron și unde se afla o grădină, Cimitirul Bellu sau cum este cunoscut sub denumirea oficială drept Cimitirul Șerban Vodă, este unul dintre cele mai cunoscute astfel de așezăminte din România și Europa. Înființat în 1859, cimitirul este situat în Sudul Capitalei, pe Calea Șerban Vodă nr. 249, în apropiere de Piața Eroii Revoluției.
Ceea ce individualizează Cimitirul Bellu față de alte cimitire este faptul că aici se odihnesc pe veci pe lângă „oameni simpli” și mai multe personalități importante pentru istoria României aflate într-o semnificativă densitate. De asem*nea, o altă caracteristică ușor identificabilă este faptul că locurile lor de veci sunt de multe ori impresionante creații arhitecturale care s-au transformat în locuri ale memoriei în beneficiul generațiilor viitoare.
De altfel, Ansamblul „Cimitirul Șerban Vodă – Bellu” este înscris în Lista monumentelor istorice din anul 2015 pentru Municipiul București la numărul 2469, cod LMI B-IV-a-B-20118, a fost deschis inclusiv pentru evenimentul intitulat Noaptea Muzeelor și valoarea sa de patrimoniu este recunoscută și la nivel european de către Association of Significant Cemeteries in Europe (ASCE).
Prin expoziția digitală intitulată MemoriaUniversitară@CimitirulBellu, încercăm să prezentăm modul în care s-a păstrat în Cimitirul Bellu memoria mai multor personalități ale istoriei universitare din România, alături de câteva informații prin care să arătăm importanța și realizările respectivelor personalități.
Nu mai trebuie să prezentăm importanța acestui cimitir pentru cultura noastră, dar trebuie prezentată importanța lui pentru istoria universitară, în special în beneficiul studenților de azi. De altfel, în realizarea acestui proiect, întins pe mai mulți ani, au fost implicați și mai mulți studenți de la Facultatea de Istorie și Facultatea de Litere a Universității din București, atât în cercetarea de „birou” din biblioteci (Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”), de la diverse surse aflate pe internet și de la Muzeul Universității din București, cât și „pe teren”, în Cimitirul Bellu. Cu acest prilej au fost exersate mai multe competențe care vor putea fi folosite pe viitor de studenți, indiferent de alegerile lor profesionale viitoare. Expoziția digitală aduce în atenție câteva personalități, doar pentru a exemplifica importanța acestui gen de demers.
Un cimitir este și un spațiu cultural. Este un loc la intersecția mai multor generații, culturi, obiceiuri și practici funerare. Este și un spațiu care ne sporește înțelegerea asupra a ceea ce suntem dincolo de un memento mori, un prilej de reamintire că ceea ce avem astăzi, inclusiv în societate și în învățământul superior a fost clădit pe truda înaintașilor. Suntem răspunzători de administrarea acestei moșteniri în favoarea celor care ne vor urma, o moștenire la care avem șansa să ne aducem însă și contribuția. Mai sunt multe de cercetat și de comunicat despre acest cimitir important pentru societatea românească și poate că vor fi mai multe cercetări și pentru alte cimitire din București și din țară și ele vor primi recunoașterea internațională pe care o merită.
*
Bibliografie
Bezviconi, Gheorghe C., Cimitirul Bellu din București, București, Tipografia Carpați, 1941.
Bezviconi, Gheorghe C., Necropola capitalei: dicționar enciclopedic, ediția a II-a, ed. Iurie Colesnic, Chișinău, Editura Museum, 1997.
Filip, Paul, Bellu 2000: monografie, București, Editura UMC, 2000.
Filip, Paul, Bellu: Panteon național, ediția a II-a, București, Editura AFIR, 2001.
Grancea, Mihaela, Reprezentări ale morții în România epocii comunist. Trei studii de antropologie funerară, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2008.
Grancea, Mihaela (coord.), Death and Civilisation. Transdisciplinary Studies, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2009.
Hostiuc, Constantin (coord.), Cimitirul Bellu Ortodox şi valorile sale de patrimoniu, 2 vol., București, Editura UAIMC, 2012, 2014.
Ilie, Cornel-Constantin, Între Bellu și Montparnasse. Români celebri în fața morții: dicționar, imagini, testamente, București, 2008.
-https://accu.ro/cimitirul-bellu/
-https://patrimoniu.ro/ro//articles/lista-monumentelor-istorice
-https://www.significantcemeteries.org/
-https://cemeteriesroute.eu/cemeteries.aspx
-https://www.travellerinromania.com/cimitirul-bellu/
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Bellu
-http://vicentiu205.ro/
-https://www.youtube.com/watch?v=7SO8XnrrVKM
-https://www.youtube.com/watch?v=SFCAUb9nCXE
-https://bercenidepoveste.ro/curiozitati-despre-cimitirul-bellu/
-https://danaparaschiv.com/cimitirul-bellu/
-https://www.dcnews.ro/aleea-scriitorilor-si-monumentele-de-la-bellu_716277.html
-https://miluta.ro/ro/proiecte/121-cimitirul-bellu
-https://b365.ro/tinerii-care-cerceteaza-fiecare-cruce-si-cavou-din-cimitirul-bellu-si-l-fac-muzeu-in-aer-liber-au-descoperit-mormantul-rodicai-ojog-brasoveanu-si-capela-lui-freud-al-romanilor-506111/
-https://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/cimitirul-bellu-muzeu-national-reamenajare-legi-piese-arhitectura-934475.html
-https://historia.ro/sectiune/general/bellu-cimitirul-povestilor-nescrise-579732.html
*
Primul istoric al Cimitirului Bellu a fost Gheorghe Bezviconi, care chiar a și fost nevoit să lucreze acolo în timpul regimului comunist. În ultimii ani, așa cum demonstrează și bibliografia, Cimitirul Bellu a captat atenția mai multor specialiști și este de așteptat să apară în viitor mai multe lucrări importante. Sunt și tururi ghidate organizate, iar în presă apar periodic articole despre Cimitirul Bellu (noi am inclus doar câteva exemple), mărturie că și astăzi este important pentru contemporani.
*
Coordonator expoziție digitală, documentare: CS dr. Valentin Maier.
Documentare: Ioana-Mădălina Rada (contribuții pentru Virgil Madgearu, Gheorghe Mihoc, Constantin Motaș, Ilie G. Murgulescu, Costin D. Nenițescu, Ștefan S. Nicolau, Nicolae Petrulian, Traian Săvulescu), Maria Cezara Țăbuleac (contribuții pentru Dimitrie Ionescu, Dimitrie Drăghiescu, Ion Făgărășanu, Nicolae Georgescu-Roegen, Dimitrie R. Ioanițescu, Giurescu Constantin, Constantin Istrati, Spiru Haret, Horia Hulubei), Andreea-Mihaela Giol (contribuții pentru Alexandru Boicescu, Theodor Burghele, Dumitru Combiescu, Emil Condurachi, Petre Constantinescu-Iași, Nicolae N. Constantinescu, Nicolae Bagdasar, Ion Dodu Bălan, Constantin Rădulescu-Motru), George-Vlad Găgean (contribuții pentru Iorgu Iordan, Simion Mehedinți, Gheorghe Mihoc, Virgil Madgearu, Nicolae Lupu), Danina Peagu (contribuții pentru Alexandru Odobescu, Alexandru Orăscu), Andreea-Mihaela Condruz (contribuții pentru Ion Bianu, Constantin Boerescu, Constantin Rădulescu-Motru, Alexandru Odobescu, Ovid Densușianu), Ion-Alexandru Rățoi (contribuții pentru Traian Săvulescu, Alexandru Xenopol, Vladimir Trebici, Victor Tufescu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, George Severeanu), Nicoleta Florentina Olteanu (contribuții pentru Constantin Istrati, Ovid Densușianu, Alexandru Orăscu), Adelina Georgiana Surdu (contribuții pentru Emil Condurachi, Petre Constantinescu-Iași, Ștefan S. Nicolau, Costin D. Nenițescu, Constantin C. Giurescu), Adrian Adam (contribuții pentru Traian Săvulescu), Ruxandra Necula (contribuții pentru Alexandru Tzigara-Samurcaș).
C. A. Rosetti a organizat Cimitirul Bellu la jumătatea secolului al XIX-lea, locul unde de altfel este și el înmormântat. Mai jos pot fi vizualizate fotografii și imagini din Cimitirul Bellu pentru diferiți profesori universitari, aranjați în ordine alfabetică, de la Bagdasar până la Xenopol. În total sunt 49 de personalități și, subliniem încă o dată, cei aleși sunt doar exemple de personalități care se odihnesc în Cimitirul Bellu, din cadrul mai multor tipuri de învățământ superior, instituții și epoci (să ne gândim doar că Bezviconi amintește peste 400 de profesori universitari aflați în Cimitirul Bellu, desigur doar la momentul la care a scris). Bineînțeles că și alte personalități au fost identificate și au fost realizate alte scurte documentări și alte materiale scrise sau vizuale, dar ne-am oprit la a prezenta doar câteva în această expoziție digitală.
*
Patrimoniul trebuie integrat în viața socială, prin participativism, nu doar prin implicarea experților, ci și a autorităților locale și a cetățenilor. Unele monumente funerare poate nu au un merit remarcabil, dar poate că au o atmosferă care le conferă calitatea de artă, prin care se creează o sudură a diferitelor perioade și stiluri într-un întreg armonios.
Cimiterele și crematoriile trebuie privite și ca spații ale (co)memorării. Un loc al memoriei are capacitatea de a fixa timpul, de a împiedica uitarea, de a atesta un statut al evenimentelor istorice, de a materializa imaterialul. Releveul și fotografia sunt mijloace importante de cercetare a lor, pentru a înțelege mai bine valorile lor multiple. De exemplu, monumentele funerare au și o valoare artistică. Prin artă putem avea acces la memorie, la un spațiu uitat care devine regăsit, un spațiu de întâlnire cu trecutul. Tot prin artă putem astfel vizita spații care nu sunt accesibile cu mijloacele științei.
Surse: Maria Boștenaru-Dan, Monument și memorie, în Constantin (coord.) Hostiuc, Cimitirul Bellu Ortodox şi valorile sale de patrimoniu, vol. 1, București, Editura UAIMC, 2012, pp. 64-89; Mariana Nițu, Cartografierea memoriei, proces de definire a identității culturale. Parametri teoretici. Concepte și componente, Atelier Liternet, 2011.
Post Views: 306
- valentin.maier
- noiembrie 25, 2023
- 0 comment
